Radu Termure

🇩🇪 (Google Übersetzer)

"Ich bekenne, dass es Momente gab, in denen ich unsere eilige Abreise gestern, bei 37 ° C, zum Schutz von Radu Ţermure, 300 km von wo wir wohnen, bereute. Meine Reue, um es von Anfang an klar zu machen, betrachte nur die extremen atmosphärischen Bedingungen und das ewige Mittelalter Ende der Woche (und Untold!) Verkehr, in dem wir von Sibiu nach Cluj reisen mussten. Einmal dort angekommen - gut ausgestattet mit absolut symbolischen Spenden, von denen wir eher alarmiert worden waren, als sie benachrichtigt wurden, könnten sie (Nahrung, Medikamente, Desinfektionsmittel, Arbeitskleidung) und spirituell und medizinisch vorbereitet für Interventionen an Tieren mit den schrecklichsten Krankheiten der Art - wir hatten die Offenbarung und die Freude, mit einer der schönsten und großzügigsten Gesten eines unserer in Rumänien im Jahr 2017 lebenden Mitmenschen zu treffen. Kurzum, wir haben ungefähr vier Stunden im Tierheim verbracht und genossen alle freundliche Gastfreundschaft und Aufmerksamkeit Von Herrn Radu Ţermure. Ist es viel? Ist es zu wenig Es war genug für uns zu erkennen: 1. Die Welpen, die wir vorbereitet hatten, waren nirgendwo zu finden (das heißt, keine Welpen, die im Schutz wegen einer verantwortungsvollen Anstrengung für die Sterilisation geboren wurden); 2. Es gab weder die Würmer noch die Zecken, noch die Flöhe, für die wir gut "ausgerüstet" waren; 3. Mit Ausnahme von drei Hunden mit Krankheiten, die nichts mit dem Zwingerleben zu tun haben (zwei mit Tumoren, eins mit Aszites), gibt es keine kranken Hunde; 4. Alle Hunde hatten frisches Wasser und Nahrung, keiner ist unterernährt, keiner von ihnen hat bemerkenswerte Verhaltensabweichungen, die meisten von ihnen sehr freundlich mit uns und mit Herrn Radu Ţermure; 5. Es gibt eine permanente Reinigung in den Schutzräumen der ca. 850 Hunde; 6. Die Hunde haben viel Platz in ihren Zwingern und aus ihnen, im Freien. Natürlich braucht der Ort massive Investitionen, mit einer Priorität, um eine ständige Wasserversorgung zu gewährleisten. Hinzufügen der individuellen Bedürfnisse von jedem dieser Hunde: frische und trockene Nahrung, Wasser, Impfstoffe, medizinische Versorgung und Behandlungen, und ja, viel öfter als wir glauben, eine Umarmung so warm und aufrichtig, wie nur wenige Menschen in der Lage sind zu bieten. Man kann einen Augenblick an Mr. Radu Ţermure, eine ausgewogene Person mit bemerkenswerter Höflichkeit und Bescheidenheit: einen intelligenten und gebildeten Gesprächspartner mit Kenntnissen der Veterinärmedizin und Psychologie, die "das Gesicht" eines Profils "zerschlagen" lieben, liebt es zu reden Seine fast 900 "Nachkommen". Er besucht sie jeden Tag, trotz seiner schweren gesundheitlichen Probleme, kennt fast alle von ihnen ihren Namen, kennt ihr Temperament und ihre Probleme, ihre vielen Dramen oder die Geschichte ihres Lebens und gibt ihnen alle eine elterliche Umarmung, wann immer er das hat Gelegenheit. Und was scheint mir unglaublich, er beklagt sich nicht - ein Mann, der eine absolut unvorstellbare Last von den Schultern seiner Gemeinde übernommen hat und welche Gemeinschaft regelmäßig die Unverschämtheit und Energie findet, als Dankbarkeit alle Arten von Kontrollinstitutionen zu schicken Selten findet man die Dinge so ernst, wie sie behauptet werden. Meine lieben Tierliebhaber! Dieser Mann muss mit allen Mitteln und mit all unserer Kraft und Vertrauen unterstützt und geholfen werden! Niemand wird uns jemals einen Platz im Himmel garantieren, aber wir können uns einen Standard der Menschenwürde versichern, wir können unsere Seelen und Existenz bereichern, indem wir einfach tun: Lassen Sie unseren Stolz und die Eitelkeit für einen Moment weg und geben Sie ein Zeichen, dass wir Pflege! Nicht durch Kritik und Verleumdung, sondern indem wir uns einen kleinen Teil dieser Last - eine Spende, egal wie klein, vielleicht eine Adoption, eine helfende Hand, ein gutes Wort oder einfach nur der Anstand, um die Mühe eines anderen nicht zu beurteilen, und nicht Sich auf eine gewaltige Anstrengung zur Normalität stellen!"

🇬🇧

I confess that there were moments when I regretted our hasty departure yesterday, at 37 ° C, to the shelter of Radu Ţermure, 300km away from where we live. My regrets, to make it clear from the beginning, merely regard the extreme atmospheric conditions and the perpetual middle ages end-of-week (and Untold!) traffic in which we had to travel from Sibiu to Cluj. Once arrived there - well equipped with absolutely symbolic donations, of which we had been rather alerted than notified they might need (food, medication, disinfectants, work clothes) and spiritually and medically prepared for interventions on animals with the most terrible diseases of the species - we had the revelation and the joy of meeting with one of the most beautiful and generous gestures of one of our fellow humans living in Romania in 2017. In short, we spent about four hours in the shelter, enjoying all the kind hospitability and attention of Mr. Radu Ţermure. Is it much? Is it too little? It was enough for us to realize that: 1. The pups that we had been prepared to adopt were nowhere to be found (that is, no pups born in the shelter due to a responsible effort done for sterilization); 2. There were neither the worms, nor the ticks, nor the fleas for which we had come well "equipped"; 3. With the exception of three dogs with diseases having nothing to do with kennel life (two with tumors, one with ascites), there are no sick dogs; 4. All the dogs had fresh water and food, none are undernourished, none of them have remarkable behavioral deviances, most of them very friendly with us and with Mr. Radu Ţermure; 5. There is permanent cleaning in the shelters of the approximately 850 dogs; 6. The dogs have plenty of space in their kennels and out of them, in the open air. Of course, the place needs massive investment, with a priority to ensure a permanent water supply. Adding the individual needs of each of these dogs: fresh and dry food, water, vaccines, medical care and treatments, and yes, much more often than we believe, a hug as warm and sincere, as few human beings are capable to offer. One can take an instant liking to Mr. Radu Ţermure, a well-balanced person with remarkable politeness and modesty: an intelligent and educated interlocutor with knowledge of veterinary medicine and psychology that could "smash the face" of a professional, loves to talk about his nearly 900 "offsprings". He visits them every day, despite his severe health problems, knows almost all of them by their name, knows their temperament and their problems, their many dramas or the history of their life, and gives them all a parental hug, whenever he has the opportunity. And, what seems to me incredible, he does not complain - a man who has taken on an absolutely unimaginable burden from the shoulders of his community and which community regularly finds the insolence and energy to send, as gratitude, all kinds of controlling institutions that rarely find things as serious as they are being claimed. My dear animal lovers! This man must be supported and helped by all means and with all our strength and confidence! No one will ever guarantee us a place in Heaven, but we can assure ourselves a standard of human dignity, we can enrich our souls and existence by doing a simple thing: leave away our pride and vanity for a moment and give a sign that we care! Not by criticizing and defaming, but by taking upon us a small part of this burden - a donation, no matter how small, maybe an adoption, a helping hand, a good word, or simply the decency not to misjudge someone else's toil and not to impeach on a huge effort towards normality!

🇷🇴

Vizita vineri 4 august 2107, dna Gabriela Nistor si dl dr vet Daniel Geoaca din Sibiu: Aceasta vizita nu a fost pregatita, nu a fost regizata, dupa un simplu telefon dat cu cateva ore inainte, au plecat la CLUJ. Sunt doua persoane imparitale, de mare probitate morala, cat si profesionala, pentru care absolut toti romanii din tara, din afara, cat si persoanele din afara implicate in discutii despre adapost, in special cei care denigreaza, trebuie sa aiba respect, atwntie dna nistor a fost insotita de un medic veterinar cu mare experienta. Va rog cititi ce a scris dna Gabriela Nistor, la cateva ore dupa vizita: Mărturisesc că au fost momente în care am regretat, ieri, plecarea intempestivă, la 37°C, 300km distanță, spre adăpostul domnului Radu Țermure. Regretele, precizez dintru început, privesc doar condițiile atmosferice extreme și traficul de sfârșit de săptămâna (și Untold!) de ev mediu perpetuu, în care am parcurs acest drum, de la Sibiu la Cluj. Odată ajunși – dotați în grabă cu donații absolut simbolice de care am fost mai mult alarmați decât înștiințați că ar fi nevoie (hrană, medicamente, dezinfectanți, îmbrăcăminte de lucru) și pregătiți sufletește și medical pentru intervenții pe animale cu cele mai spăimoase afecțiuni ale speciei – am avut revelația și bucuria întâlnirii cu unul dintre cele mai frumoase și mai generoase gesturi ale unui seamăn al nostru, trăitor în România anului 2017. Pe scurt, am petrecut în adăpost, beneficiind din plin de toată amabilitatea domnului Radu Țermure, aproximativ patru ore. E mult? E puțin? A fost suficient pentru noi ca să ne dăm seama că: 1. Nu existau puii pe care veniserăm pregătiți să îi adoptăm (adică nu există pui născuți în adăpost, datorită unui efort responsabil făcut pentru sterilizare); 2. Nu existau nici viermii, nici căpușele, nici purecii pentru care veniserăm bine „dotați”; 3. Cu excepția a trei câini, care prezentau afecțiuni nelegate de regimul de viață în adăpost (doi cu tumori, unul cu ascită), nu există câini bolnavi; 4. Toți câinii aveau apă proaspătă și hrană, niciunul nu este subnutrit, niciunul nu are tulburări remarcabile de comportament, majoritea foarte prietenoși cu noi și cu domnul Radu Țermure; 5. Se face curățenie în regim permanent în adăposturile celor aproximativ 850 câini; 6. Câinii beneficiază de suficient spațiu în țarcuri și în libertate, în afara acestora. Desigur, locul are nevoie de investiții masive, cu prioritate pentru asigurarea unei surse de apă permanente. La care se adaugă nevoile individuale ale fiecăruia dintre aceși câini: hrană proaspătă și uscată, apă, vaccinuri, îngrijiri medicale și tratamente și, da, mult mai des decât am crede, de câte o îmbrățișare atât de sinceră, cum puține ființe omenești sunt capabile să ofere. Pe domnul Radu Țermure, o persoană echilibrată, de o politețe și o modestie remarcabile, îl îndrăgești imediat: un interlocutor inteligent și educat, cu cunoștințe de medicină și psihologie veterinară care ar putea „lua fața” unui profesionist, adoră să povestească despre cei aproape 900 de „copii” ai săi. Îi vizitează zilnic, în pofida problemelor de sănătate mari pe care le are, îi cunoaște pe nume aproape pe toți, le cunoaște temperamentul și problemele, multora dramele sau istoria vieții, și îi îmbrățișează pe toți, de câte ori are ocazia, cu dragoste părintească. Și, lucru care mi se pare incredibil, nu se plânge – un om care a preluat o povară absolut inimaginabilă de pe umerii comunității în care trăiește și care comunitate, iată, găsește periodic insolența și energia să îi trimită pe cap, ca bună recunoștință, fel de fel de instituții de control, care rareori găsesc lucrurile atât de grave pe cât sunt ele reclamate. Dragii mei/ dragele mele iubitoare de animale! Omul acesta trebuie sprijinit și ajutat cu toate mijloacele și cu toată puterea și încrederea! Nimeni nu ne garantează un loc în Rai, dar ne putem asigura nouă înșine un standard de demnitate umană, ne putem înnobila sufletele și existența făcând un lucru simplu: lăsați pentru o clipă orgoliile și vanitățile și dați un semn că vă pasă! Nu criticând și defăimând, ci preluând o mică parte din această povară – o donație, fie ea cât de mică, poate o adopție, o mână de ajutor, o vorbă bună, sau, pur și simplu, decența de a nu judeca nedrept truda altcuiva și de a nu aduce atingere unui efort uriaș spre normalitate!